Cresterea economica din primul semestru, 7, 4%, a depasit toate asteptarile; pentru prima oara, Romania a primit un rating A (chiar daca e cu minus), iar din aceasta luna, leul romanesc sta langa orice valuta, fiind pe deplin convertibil. Suntem in NATO, peste cateva luni devenim membri UE. Acesta e contextul economico-istoric, daca pot sa zic asa. Dupa cifrele comunicate de statistica, s-a activat automat corul Cassandrelor: cresterea e prea mare, zice acesta din varful buzelor; nu e sustenabila, se supraincalzeste economia. Am o senzatie de deja vu. La inceputul lui 2005, atunci cand am introdus cota unica, acelasi cor, completat de sindicalisti, politicieni si experti FMI, strigau pe acelasi ton: economia da in fiert, veniturile bugetului de stat se vor prabusi, nu vom reusi sa mai platim nici pensiile. Economia nu le-a dat dreptate; ba, chiar a reactionat invers decat anticipau analistii nostri: veniturile la buget au crescut, la fel si investitile straine sau locurile de munca, economia in ansamblu.
Dupa un an si jumatate, reforma fiscala intreprinsa la inceputul anului trecut isi arata roadele. Productivitatea muncii creste spectaculos, inflatia nu da semne ca s-ar reaprinde, iar deficitul de cont curent, absolut de neevitat pentru o tara ca Romania, ramane cam singura hiba de care se agata analistii nostri pentru a stramba din nas. Altfel spus, diferenta dintre importuri si exporturi e atat de mare, incat ar putea aparea, la un moment dat, o cerere de valuta atat de mare, incat leul sa se devalorizeze accentuat. Teoretic, este posibil. La fel de posibil era si ca drobul de sare din povestea lui Creanga sa cada peste copil. Nu exista nici un moment in care o economie sa nu fie pandita de un pericol. Problema este daca acel eveniment periculos are o probabilitate atat de mare sa se intample, incat merita sa vorbim despre el mai mult decat despre toate celelalte tendinte pozitive. In cazul nostru, cred, nici nu poate fi vorba de asa ceva.
Dar suntem mai interesanti daca facem prognoze apocaliptice sau doar pesimiste. In cazul in care se intampla ceva rau, putem sa zicem “v-am spus eu!”. Daca nu se produce si economia arata tot semne de sanatate, bagam capul intre umeri si cautam alte pericole potentiale. Dincolo de prognoze si interpretari, certe sunt doar datele de pana acum: suntem in al saptelea an de crestere economica, investitiile straine din 2006 vor fi mai mari decat toate cele din intregul deceniu trecut, nivelul consumului si puzderia de magazine arata ca nivelul de trai al romanilor s-a ameliorat simtitor, iar democratia romaneasca, dincolo de frecusurile cunoscute, devine tot mai stabila.
